Misterele zilei istorice de 5 ianuarie 1859-Alegerea Colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei

Misterele zilei istorice de 5 ianuarie 1859-Alegerea Colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei

Misterele zilei istorice de 5 ianuarie 1859-Alegerea Colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor al Moldovei

Educația lui Alexandru Ioan Cuza în spirit modern și național

Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre tinerii moldoveni dedicați trup și suflet luptei pentru propășire națională și realizarea Unirii Țării Românești cu Moldova.  S-a născut cu puțin peste două secole în urmă, la 20 martie 1820, la Bârlad. Tatăl său, Ioan Cuza era un boier român din Moldova cu avere mijlocie, care ocupase funcții în administrația Moldovei. Mama lui, Sultana Cozadini provenea dintr-o familie greco-italiană, din Constantinopol, care însă adoptase modul de viață românesc și se stabilise în Moldova.

            Micul Alexandru Ioan Cuza va urma școala, ca toți copiii cu posibilități ai familiilor boierești din Moldova, la celebrul Pension Victor Cuenim din Iași, deschis recent, în 1828. Victor Cuenim era un ofițer francez din armata lui Napoleon care nu s-a mai întors în Franța, din campania din Rusia, alegând să își folosească resursele financiare pentru a construi în Iași, o școală, dat fiind faptul că boierimea română voia să-și  educe copiii în spiritul cunoașterii limbii franceze și a culturii occidentale, după 1821. Aici, îl regăsim coleg de școală, între alții,  cu Mihai Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, viitori revoluționari și oameni politici ca și el. Pe lângă educația școlară propriu-zisă, elevii au venit în contact și cu ideile novatoare ale Revoluției Franceze.

            În 1835, Alexandru Ioan Cuza și-a susținut examenul de Bacalaureat la Paris, apoi a urmat studii universitare de drept, după aceea de medicină, pe care nu le-a finalizat cu o diplomă de licență. A făcut parte din Societatea Economiștilor, unde va activa până în 1840.

2.Activitatea administrativă-punct de plecare în activitatea politică

La acea dată, în Moldova, tinerii cu studii, chiar nefinalizate, puteau accede în funcții administrative, în condițiile în care din 1831 și 1832, în Țara Românească și Moldova intraseră în vigoare Regulamentele Organice, cu rol de constituții, redactate sub ordinul Rusiei Țariste, de către comisii de boieri români și demnitari ruși.

 Așadar, în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1848), Alexandru Ioan Cuza intră în sistemul judiciar, conducând ca președinte, Judecătoria Covurlui.  La 30 aprilie 1844, s-a căsătorit cu Elena Rosetti, sora lui Theodor Rosetti, viitor șef al Guvernului în 23 martie 1888-26 martie 1889 și Guvernator al Băncii Naționale a României între 1890 și 1895. Zestrea acesteia îi va permite să aibă averea necesară pentru a fi ales în Adunarea Deputaților și, mai târziu să candideze la funcția de domn al Moldovei.

3.Revoluționar, exilat, funcționar, militar, prefect

Alexandru Ioan Cuza a participat la Mișcarea Revoluționară din 28 martie/9 aprilie 1848, de la Hotelul ”Petersburg” din Iași, unde s-a citit ”Petițiunea Proclamațiune” în 35 de puncte, dar vigilența domnitorului Mihail Sturdza și aservirea aparatului polițienesc au făcut ca evenimentele de la Iași să nu aibă amploarea celor din Transilvania și din Țara Românească, deși revoluționarii moldoveni se vor remarca în exil în domeniul elaborării proiectelor politice.

Alexandru Ioan Cuza, împreună cu alți revoluționari reușesc să evadeze din arest, sprijiniți de consulul britanic de la Brăila și să fugă în Transilvania, în loc să ajungă arestați în Turcia. Trecând în Bucovina, Alexandru Ioan Cuza va pleca apoi, până în 1849, la Viena, Paris, apoi la Constantinopol, de unde a revenit în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, în 1849.

Alexandru Ioan Cuza va redeveni președinte al Judecătoriei Covurlui, în perioada 1849-1851. În 1851, ajunge să ocupe un post de director la Ministerul Trebilor Dinlăuntru (Ministerul Afacerilor Interne), cu rang de vornic. Reîntors la președinția Judecătoriei Covurlui în 1855 și 1856, devine la 6 iunie 1856, pârcălab de Covurlui (prefect). Ocupă această demnitate până la instaurarea Căimăcămiei în 1856, când este destituit de Caimacamul Teodor Balș. În 1854, Alexandru Ioan Cuza îl cunoaște la Galați pe belgianul Cezar Liebrecht, care era un simplu crupier la Cazinoul din Galați, unde Cuza juca frecvent cărți. Cezar Liebrecht l-a învățat pe Cuza cum să evite sau să recunoască trișorii. Având un trecut necunoscut, de inginer, ofițer în mai multe armate, Liebrecht s-a împrietenit cu Alexandru Ioan Cuza, prin mijlocirea căruia ajunge șef al serviciului telegrafic din Galați, unde îl anunța pe Cuza despre anumite telegrame confidențiale.

      În 1853-1856, are loc Războiul Crimeii, între Rusia pe de o parte și Imperiul Otoman, ajutat de Franța, Anglia pe de altă parte. La Congresul de Pace de la Paris, din 30 martie 1856, s-a pus deschis problema soluționării ”problemei românești”, adică se putea realiza un stat românesc compus din Moldova și Țara Românească, urmând ca detaliile să fie stabilite ulterior. Suzeranitatea otomană a fost înlocuită cu ”garanția colectivă a Marilor Puteri Europene” Acest imens câștig internațional nu fusese posibil însă fără implicarea foștilor revoluționari pașoptiști exilați care făcuseră numeroase memorii către cancelariile occidentale, luaseră legătura cu revoluționarii francezi, italieni care nu abandonaseră ideea unei revoluții europene, chiar dacă Ludovic Napoleon Bonaparte se proclamase în 1852, Împărat al Francezilor sub numele de Napoleon al III-lea. Edgar Quinet, J.A. Vaillant, A. Ubicini, simpatizanți ai cauzei românești promovaseră ideea emancipării naționale a românilor în presa occidentală.

            În 1829, Ioan Deivos fusese primul român intrat în masoneria franceză. Ulterior, până în 1846, C.A. Rosetti, Dimitrie și Ion Brătianu intraseră în două loji masonice, ”Atelierul Străinilor” și ”Trandafirul Liniștii Desăvârșite”. Nicolae Bălcescu, Ion Ghica și Christian Tell fondaseră în 1843, Societatea ”Frăția” pe principii masonice. Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu făceau parte și ei din loji masonice, fapt ce le ușura cooperarea cu revoluționarii și politicienii occidentali, în vederea sprijinirii luptei naționale.

            Alexandru Ioan Cuza își asigurase un sistem de relații foarte bine pus la punct în Moldova. Dovadă este faptul că în corespondența consulilor francezi de la Iași și Galați, pârcălabul Alexandru Ioan Cuza apărea ca ”omul nostru„ un om integru și profesionist. Se pare că Alexandru Ioan Cuza a fost de acord să ofere sediul unei unități de jandarmi de pe malul Dunării, aflate în subordinea directă a lui Cuza,  unei companii comerciale, ajutându-l astfel pe consulul francez din Galați.

            Astfel,

 » sursa: www.1859.EU

Autor:redactia